submers

diferenta intre acum si atunci e doar relativitatea...
ceea ce sta intre bine si rau,
ceea ce pune sub greu semn de intrebare moartea 
cand e asezata sub intinsa umbra a unui zeu.
relativitatea a inceput sa defineasca dreptatea.
sa iti dea raspunsuri ce cuantifica clipa
oferindu-ti revelatia unui orb ce priveste inapoi.
mi se pare mie sau de cele mai multe ori
doua secunde trec foarte greu?
dar niciodata in timpul soarelui dintre ploi...
ma intreb daca ploia nu demonstreaza:
pana si norii viseaza la pamant.
visele au propriile reguli, o realitate alternativa.
sunt mereu pe o pluta, vaslesc puternic, ma rog de vant...
totul imi spune ca merg inainte, distanta mancand;
dar incotro e inainte cand marea e-n deriva?
inainte poate fi drept in sus, nu drept in fata,
dar nici in vise nu mai pot sa zbor
in schimb pot cade la nesfarsit fara sa mor.
subconstientul dand ironic antrenament de viata.
"noroc ca stiu sa inot", imi spun in vis,
"inainte poate fi in jos, dar nu e calea dreapta...
tocmai de aceea ma duc... dinadins..."