doua decizii... nici una corecta... ambele la fel de dificile... poate fi dilema? poate fi posibil?... nu imi place sa ma simt in siguranta... ma simt vulnerabil... (paradox?)mi s-a reprosat uneori ca sunt prea incordat... poate ca da... sau poate restul sunt prea relaxati... nu sunt paranoic...( banuiesc ca asta ar spune si un paranoic...) tot timpul am impresia ca nu stiu destul... ca nu sunt destul de pregatit... ca voi da de o problema la care nu voi putea gasi solutie... si daca e sa fiti obiectivi... nesiguranta mea e destul de justa... dar constanta si oarecum stupida... deoarece nu poti sti totul... si oricat de pregatit ai fi... viata are ciudatul mod de a pune punctele slabe in valoare... dar asta nu scuza faptul ca nu am o solutie... scuzele sunt simplu de gasit... si uite asa imi framant zilele si ele pe mine... imi trec zilele si noptile intre cuvinte ce le astept... nu ati observat niciodata ca vremea este parca o prelungire a ceea ce simtim...? dar asta e subiectiv... poti plange sau poti canta in ploaie... sau le poti face pe amandoua... dar parca e mai confortabil sa credem ca intregul univers ne da dreptate... omul a acceptat teoria heliocentrica... dar nu a renuntat inca sa fie centrul universului... si uite asa imi framant noptile si ele pe mine... stau si contemplez la cum trece iarna peste mine in loc sa trec eu prin ea... de cate ori nu ati auzit :" lasa ca va rasari soarele si pe strada mea"... rasare in fiecare zi... stratul gros de nori e problema... dar pentru moment ma resemnez... se poate si mai rau... voi respira cateva clipe... ma voi odihni cateva secunde... ma voi ridica cu forte noi... zambesc tamp... ii multumesc
